silvanART

Emoţie de toamnă

2011-11-10T21:50:00.000-08:00

,, A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. "

Nichita Stănescu

1 Martie

2011-02-28T10:58:00.000-08:00

Mi-am dorit un inceput de primavara cat mai autentic romanesc aici in Canada, asa ca am chibzuit si eu cateva martisoare, cu gandul la un an mai bun si mai inflorit in daruri. Voi spera ca purtarea martisorului in piept va desprimavara frigul si lapovita tintuite de ceva vreme aici. Voi astepta nerabdatoare soarele!

Continuare din caietul meu de schiţe

2011-01-24T22:49:00.000-08:00

Şah Mat

2011-01-13T21:56:00.000-08:00

Creion, acuarela pe hartie

La ce sunt bune cărţile?

2010-12-01T12:35:00.001-08:00

A venit Vara!

2010-07-20T11:56:00.000-07:00

De abia luna lui Cuptor a adus soarele fierbinte in provincia British Columbia. Ne bucuram de caldura si sarbatorim la plaja. Fotografiile de mai jos dovedesc frumusetea intalnirii tarmului canadian cu apa Pacificului.

Afise ,,Piata africana"

2010-04-14T23:53:00.001-07:00

Vancouver – Olimpiada de Iarnă 2010

2010-03-28T23:00:00.000-07:00

După cum DEX-ul românesc explică euforia ca stare de bună dispoziţie şi optimism, aşa pot eu descrie cele două săptămâni de jocuri din cadrul Olimpiadei de Iarnă de la Vancouver, Canada 2010.

Au fost momente de bucurie generală, care au pornit cu deschiderea oficială din 12 februarie, când majoritatea magazinelor, instituţiilor sau locuinţelor au fost împânzite de steagul cu frunza de arţar.

Pe 8 februarie, în drumul ei spre Vancouver, flacăra olimpică s-a oprit şi în Surrey, oraşul în care locuim noi. Am aşteptat mai mult de două ore într-un frig supărător, în agitaţia concertelor şi a spectacolelor de întâmpinare. Atmosfera tensionată a aşteptării, pulsul publicului aprins de entuziasm, bucuria de a face parte dintr-un asemenea eveniment, mi-au creat fiori în momentul în care sportivul canadian, Daniel Igali medaliat cu aur olimpic la wrestling, a trecut cu torţa olimpică prin faţa mea. Necredinţa mea pentru un asemnea sentiment s-a convertit după golul în stomac resimţit.

Şi ăsta a fost doar începutul.

Am avut unica oportunitate de a mă implica direct în fenomenul olimpic, care nu a însemnat doar competiţiile propriu-zise. În oraşele aparţinătoare Vancouver-ului, Surrey, Richmond, New Westmisnter, Abbotsford, s-au amenajat parcuri speciale cu diferite atracţii pentru public, unde ecrane imense derulau desfăşurarea întrecerilor. În calitate de voluntar, am făcut parte din echipa pavilionului cultural al oraşului Surrey, unde am interacţionat cu lumea în diverse roluri: am făcut picturi pe faţă, tatuaje şi înt-un final am fost ghidul expoziţiei de artă. Evenimentele nu m-ar fi cucerit atât de mult, dacă nu ar fi trebuit să îmi dozez excesul de timiditate şi să descopăr că e minunat să contribui la starea de fericire a cuiva. Am pictat peste o sută de frunze de arţar pe obraji de copii sau părinţi, mulţi obraji veniţi din Asia sau din insule, care şi-au asimilat atât de bine noua ţară, încât poartă frunza de arţar în suflet.

O incitare nebănuită m-a cuprins când am văzut primul meci de hochei în direct, sport idolatrizat în America de Nord. Nu m-am putut abţine a nu face comparaţii cu fotbalul din Carpaţi, convinsă că niciodată picioarele vreunui Adrian Mutu nu vor face un aşa spectacol precum forţa unor patine pe gheaţă.

Înainte cu o săptămână de încheierea jocurilor, am avut bilet la calificările feminine la Curling. Un sport destul de dubios şi hazliu la primul ochi. Experienţa mi-a fost de un real folos, deoarece am juns să înţeleg acest joc de strategie care îţi intră rapid sub piele şi te îndeamnă să faci galerie.

Aşa cum întreaga mass-media afirma, oraşul Vancouver s-a bucurat de o populare nemaiîntâlnită.

Nerăbdătoare am colindat într-o seară străzile centrale împreună cu soţul meu, în căutarea flăcării olimpice aprinse de super hocheistul Wazne Gretzky, în seara de deschidere.

O bucurie frenetică, bună dispoziţie şi multe râsete mi-au fost împărtăşite la fiecare colţ de stradă. Traficul auto a fost redus pentru ca miile de împătimiţi să se plimbe în voie. La fiecare trecere de pietoni, pâlcuri de 30 de pesoane veneau sau plecau în continuu. Iar în faţa flăcării de lângă Convention Centre, oamenii aşteptau răbdători să facă poze printre ochiurile de sârmă care protejau zona. Era o atmosferă plăcută, cu bliţuri la fiecare secundă, oglindite în cei cinci stâlpi care ridicau văpaia şi graţia celor mai buni sportivi ai lumii.

Inevitabil mă regăsesc în situaţii în care fac aceleaşi comparaţii între ce întâlnesc aici şi ce am lăsat acasă. Dacă este ceva ce m-a impresionat puternic dintr-un punct de vedere mai riguros, este modul de organizare al acestor derulări sportive. Făcând abstracţie de stâlpul care nu s-a ridicat la ceremonia de început, rămân marcată de felul în care detaliile organizatorice au fost puse la punct. Ca simplu voluntar, am primit uniformă pe mărimea mea şi am fost înştiinţată de programul evenimentelor în reportaje video, înainte să înceapă olimpiada. Organizarea a permis pentru toată lumea, sportivi, public, voluntari, persoane care se ocupau cu securitatea turiştilor sau angajaţi, să aibă parte de plăcere şi distracţie.

Au fost doar două săptămâni, pline de glorie şi de medalii, de agitaţie fericită şi de euforie, în care am observat realmente o lume mai prietenoasă şi mai optimistă, o lume schimbată. Spiritul olimpic s-a transmis de la sportivi la publicul bucuros că se află în Canada sau că este canadian, cu zâmbet pe faţă şi căldură pentru cei din jur. Pentru două săptămâni cu toţii am câştigat medalia de aur.

Africa

2010-02-08T16:19:00.000-08:00

Saptamana asta am terminat un afis pentru un eveniment cultural in Vancouver, intitulat ,,Piata Africana". Este vorba despre o actiune de strangere de fonduri pentru Africa, ce include pentru publicul larg arta, muzica si dansuri africane. Rolul meu a fost sa realizez afisul evenimentului si invitatiile.
In documentatia mea am inclus multe fotografii despre arta neagra, care m-au inspirat intr-atata incat am realizat si niste picturi ...Bineinteles ca degajarea cu care ma dezlantui eu in decorativ s-a pronuntat foarte tare...
Voi posta in viitor si afisul finalizat, odata ce va fi trimis pentru imprimare. E interesant sa iti inchipui personaje si culori care sa insufleteasca un continent pe care nici n-ai pasit...

acrilic pe panza, 20/20 cm

Fără iarnă anul ăsta!

2010-01-19T14:53:00.000-08:00

Luna ianuarie se apropie de sfârşit şi n-am apucat să mă bucur de zăpada canadiană. Plouă sau e senin sau curge cu găleata şi eu tot aştept să ningă. Până la urmă va trebui să mă mulţumesc cu aceste zile amorţite de toamnă leneşă. Pictez frunze şi visez omătul care le acoperă. Fără iarnă anul ăsta!

acrilic pe pânză

Bun venit în Canada

2010-01-02T17:28:00.000-08:00

Au trecut exact 7 luni de zile, câteva ore de ezitare şi sărbătoarea Crăciunului, de când am aterizat pe pământ canadian şi m-a cuprins curajul să scriu. Aş putea spune râzând că am aşteptat a şaptea zi de odihnă sau cei peste 8800 km distanţă zburaţi mi-au congelat pentru o jumătate de an gândurile la cele -45 de grade care săgetau avionul. Sau poate e durata corectă a procesului meu de digestie internaţională.

Prima impresie e ca o prejudecată românească, cu diluate urme de ,,diferenţă", mândrie şi de ce nu, conservatorism pus la borcan: prea mulţi indieni, chinezi, lipsă de cultură şi bune maniere prost înţelese. A doua impresie se conturează la o altă distanţă, îndulcită de aparenţe şi se solidifică în certitudinea că ai ajuns într-o societate de consum perfectă.

După ce am depăşit experienţa primelor săptămâni, am început să parcurg o poveste uimitoare între natură şi om. Un soi de ţânţar cu picioarele încâlcite mi-a adormit în paginile caietului meu de notiţe, martor la zugrăvirea impresiilor.

Canada este o CANĂ-în-DAr, comparaţie care m-a luminat în timpul unei conferinţe pentru integrarea emigranţilor. O CANĂ în DAr a fost primul meu obiect primit în Canada, drept răsplată pentru câştigarea unui mini concurs de aflat informaţii, victorie obţinută contra unor emigranţi vietnamezi, filipinezi şi africani.

E surprinzător să te gândeşti la o ţară superior dezvoltată, în care să nu întâlneşti pereţi de cărămidă sau de beton. Pentru întâia oară am străpuns cu o piuneză un perete, fără să se rupă vârful, fără să îmi intre în deget sau să ridic ciocanul, mulţumită de îngăduinţa lemnului.

Peste toate locurile extraordinare pe care le-am vizitat: vederea Pacificului şi a primilor zgârie-nori lucioşi, imensa bibliotecă publică din Vancouver, de cinci ori mai mare decât teatrul de la Cluj, planează dominant în imaginaţia mea chibzuitele feluri ale naturii de a se înţelege cu omul civilizat.

Mi-a fost dat să văd pentru prima dată un raton, în timpul unei drumeţii cu maşina spre ocean. În orarul traficului intens, maşinile din sensuri opuse au aşteptat mai bine de câteva minute, trecerea unui pieton vărgat la blană şi comod, fără claxoane sau înjurături. Nestingherit şi indiferent, ratonul a trecut pe partea cealaltă, moment în care eu îmi înghiţeam uimirea, privind coloanele de maşini din faţă şi din spate. Un raton oficial!

Sud-vestul Canadei se bucură de blândeţea Pacificului, care îi permite veri înăbuşitoare şi ierni mai potolite. Plajele sunt de o frumuseţe rară, dar cumva lipsite de mirosul ascuţit de scoică sau gunoi ascuns în nisip. Nici valurile nu aduc alte miresme, doar sunetul îndepărtat al vaselor de croazieră. Cele mai frumoase sunt perdelele de brazi care aproape se scaldă în ocean, iar peste vârfurile lor, creste cu zăpadă se unesc cu cerul.

Încep a mă convinge zi de zi că experienţa mea în Canada îmi amorţeşte treptat simţul gustului şi al mirosului. Mâncarea e plictisitoare pentru limba mea, noutăţile culinare trec neobservate, iar străzile nu au niciun miros. Realitate sunt doar oamenii care miros a ţări îndepărtate. În această imensitate urbană, îţi pierzi organul nostalgico-olfactiv pentru unul nou, care cere necondiţionat nevoia de explorare acerbă, trebuinţă de informaţii şi peisaje noi. Sunt un explorator în căutare de aventuri. Voi descoperi atâtea mistere, încât întoarcerea mea acasă va fi glorioasă! Voi umple cana în dar!

Dimineţile canadiene sunt pagini de enciclopedie. Nepăsarea cu care îţi laşi sacul de gunoi închis în spatele casei, deschide un festin fericit pentru ciorile mari, civilizate parcă. Ele deosebesc cu uşurinţă prada, ciugulesc rapid pungile până când resturile casei se împrăştie ca pentru un picnic plănuit.

Tot la o oră matinală mi-a fost dat să urmăresc pentru prima dată în viaţă, o familie de şapte sconcşi. Sunt cele mai drăguţe animale pe care le-am văzut din spatele unui geam. Sunt un fel de veveriţe mai cochete. Şase pui şi o mămică trebăluiau relaxaţi în curte, scotocind fiecare papuc abandonat lîngă prag sau lângă alte unghere promiţătoare zbenguielii lor. Eram sub deplina lor autoritate, privind defilarea invadatorilor dungaţi. Am plătit scump curiozitatea mea, cu papuci noi şi duşuri repetate care să scoată mirosul de plastic putred din piele. A doua zi am răsuflat liniştită când o veveriţă negricioasă se plimba ţanţoşă pe afară.

În Canada există trei feluri de furnici. Sunt unele mici şi negre, care te atenţionează despre colţurile în care n-ai măturat; altele sunt roşii şi se bălăcesc în orice substanţă lichidă, îndeajuns să formeze un strop, doi; altele sunt mai îndrăzneţe şi te pişcă de picior.

Am remarcat un echilibru plăcut între artificial şi natural în ceea ce priveşte arhitectura canadiană. Casele sunt un soi de cabane montane cu multe ferestre, înconjurate absolut de fâşii de gazon şi plante înflorate. Pentru fiecare casă există un copac, pentru fiecare garaj se întreţin rondouri cu flori, pentru fiecare familie se pun ghivece la fereastră. E ca şi cum oamenii au făcut un pact cu natura să plătească nevoile confortului, în dragoste pentru verdeaţă. Chiar şi pe fabuloasele clădiri ale Vancouverului am zărit grădini suspendate, straturi de plopi sau palmieri sălbatici oglindiţi în ferestrele birourilor de peste drum.

Mirarea mea se prelungeşte în încercarea de a descoperi vreo pisică vagabondă sau vreun câine comunitar rătăciţi pe străzi. Toţi sunt la adăpost, au mâncare dietetică, preşuri speciale pentru lustruirea lăbuţelor sau lădiţe absorbante pentru nevoile zilnice. În schimb am vazut ratoni hoinari, sconcşi îndrăzneţi sau iepuri dezorientaţi, eventual fluturi, ce se odihnesc pe parbrize.

Privesc experienţa canadiană ca dintr-un caleidoscop. La fiecare răsucire altă imagine, altă arătare misterioasă, sunt un copil curajos de curios. Pot sta nemişcată ore întregi să contemplu lumea nouă, până când furnicile se urcă pe mine şi mă furnică dorul...

27 decembrie 2009

Flori de peste ocean

2009-07-25T15:22:00.000-07:00

Bandă desenată

2009-07-08T23:45:00.000-07:00

Dacă doriţi să va relaxaţi printr-o incursiune vizual-narativă, vă invit să răsfoiţi Glorioasa Fanzină, o revistă de bandă desenată realizată de absolvenţi eminenţi ai Uad-ului, pe care îi puteţi afla intrând pe blogul: www.glorioasafanzina.blogspot.com.
Mai departe vă prezint versiunea mea pentru numărul 3 al publicaţiei, cu tema: EXPERIMENT.

Povestea unui semn de carte

2009-06-18T14:03:00.001-07:00

Am aflat o poveste nouă, depre ţinuturile fabuloase, unde soarele uită să mai răsară şi tot apune în valuri purpurii. Aici, omenirea a amorţit, iar fantomele îşi orânduiesc stăpânirea. Ele bântuie castele imaginare, cu arcade de sare amară şi ferestre de apă, murmurând cu singurătatea. Întregul tărâm este un morman de coşmaruri sărate...
În castelul de aburi străvezii, locuia Năluf, o fantomă de talia Fantomelor-de-Porţelan. Ea s-a născut din tristeţea unui copil şi nu avea braţe. Şase muguri de lut alb îi serveau drept ornament. În orbite purta doi licurici presăraţi în abecedar.
Şi această fantomă avea o viaţă tare plictisitoare. În primele ore de bântuire, a reuşit să citească ceasul, iar după alergările prin castel, a ştiut să cânte glasuri orientale. Era o fantomă ingenioasă.
Aş cum cerea Legea Umbrelor, fiecare fantomă bântuia câte un castel părăsit. Năluf îşi făcea datoria cu devotament, dar acum ştia pe de rost fiecare lucruşor din camere, de la polonicul murdar, până la acul de cusut înţepat în pernă. Până şi numărul firelor de iarbă uscată din cuibul de rândunici îl ştia, chiar şi numele furnicilor din bucătărie îi era cunoscut. Iar mirosul anilor trecuţi îl adulmeca după fiecare fotografie.
Năluf şedea trist şi gânditor în pragul castelului la fiecare apus de soare. Şi era un Crepuscul continuu, cu torţe aurii în plete şi stropi de cerneală veche peste orizont. Când bătea vântul, firmituri de cenuşă se jucau cu el, se aprindea şi fumegau ferestrele. Şi în urma lor, rămânea un strat de colb şi linişte.

După câţiva ani de sutimi de minute, un bob de cenuşă a aprins cărţile castelului. Năluf a privit nestingherit şi s-a tras la o parte. În vâltoarea fierbinte, o fâşie translucidă făcea feţe şi rezista focului. În nimicul rămas, el a remarcat o cutie transparentă de o greutate milenară. Fiindcă îi lipseau braţele, s-a repezit să intre în ea, fără să îi pese de dogoarea pereţilor. Era o carte, o carte din sticlă, cu pagini casante de versuri nedesluşite. Şi peste ele se repetau aceleaşi litere răzleţe, care se cuprindeau de fuste să formeze un cuvânt: era un I poznaş cu gâtul lung ce se unduia pe lângă un U statornic, apoi B purta o fustă amplă de încăpea şi un nou I în lărgimea ei, iar R-ul era cel mai elegant, în costum vărgat cu E la sfârşit.
I U B I R E?
-Ce să însemne aceasta, se întreba Năluf? Să fie numele unui pieptene de aur sau al unui castel nebântuit?
Nedumerirea şi curiozitatea pâlpâiau în pliurile lui, iar licuricii din ochi erau vii.
Şi astfel trecură câteva zile de veacuri, până ce Năluf întrebă toate Fantomele-de-Porţelan, Fantomele Bizare, chiar şi Fantomele-din-Parchet despre acest cuvânt, dar răspunsurile erau stinse.
Pătruns de nestare şi hotărâre, fantoma se porni la drum să găsească această enigmă. Ieşit din castelul aburit, cele trei Fantasme-de-Plastelină l-au petrecut, neîncrezătoare în aventura lui.

La ceasul nopţii lumeşti, a ajuns într-o grădină ciudată. Frunze înalte desenau umbre agăţătoare şi în spatele lor răsăreau ca un strănut capete de trandafiri roşii. Iarba avea miros de apă, iar florile de miere. Ierburile dese îl împresurau într-o capcană dulceag mirositoare. Năluf era indiferent frumuseţii linguşitoare din faţa lui şi tot îşi netezea aburii de mătasea petalelor. Nu era nimic de găsit aici, decât o lâncezeală romantică.

După ce trecu peste un munte de timp, fantoma de porţelan căzu în apă. Molecule umede se agăţau de mugurii lui şi îi străbăteau trupul. Simţea o plăcere curată şi rece, până când un monstru cu aripi înnotătoare îi trecu calea. Avea o piele alunecoasă şi putredă, iar peste lungimea urâţeniei lui purta mustăţi verzi şi pleoştite. Fiindcă licuricii îi scânteiau ca două felinare, peştele somnambul începu să-l urmărească. Speriat, Năluf a înnotat până la marginea apei, unde a înghiţit o moleculă şi s-a transformat într-o lacrimă. Cu repeziciunea unui melc, s-a scurs pe limba unui fir de iarbă şi s-a evaporat în chip de fantomă.

Destinul călătoriei sale l-a îndreptat şi spre catedrala norilor. A urcat pe o coamă de bacterie şi s-a oprit la poarta cerească. Aici cârcoteau perechi de corbi afumaţi, ce se tupilau prin nori să facă schimb de cuiburi. Nici unul nu ştia de IUBIRE, nici măcar literele nu le erau familiare. Ei erau doar mesageri ai zborului, ridicau idealuri şi coborau furtuni peste nelegiuiri. Şi nici norii nu era interesaţi decât de nivelul de frumuseţe al cerului.

Obosită în căutarea ei, fantoma din castelul de aburi străvezii, a poposit pe pământ. A bântuit peşteri şi livezi de nuci, munţi colţuroşi şi lacuri albastre, a dormit chiar trei decenii într-un cuibar de scoică. Până ce perla l-a alungat cu limba scoasă.
Mai rămăsese un loc de colindat. Era ţinutul nesigur al oamenilor. Pentru fantome era o lume de nepătruns, ascunsă şi periculoasă. Un zâmbet fericit era de ajuns să spulbere şapte Fantome Bizare. Iar Fantomele-din-Parchet se risipeau la doar un sărut de mulţumire. Omenirea avea puterea schimbării.
Năluf se opri cu inima în dinţi la prima casă. Bântui toate camerele, deoarece omul nu era acasă. În bucătărie mirosea a rozmarin şi vin, în dormitor persistau sunete de sforăit, iar pe holuri se înghesuiau papuci de toate culorile. Camera cea mai mare era înţesată de cărţi: pe rafturi, în vitrine şi în sertare. Pe măsuţa din centru sta sprijinită una încă deschisă. Avea coperta de piele neagră şi urme de răsfoire. Un fir de praf tocmai se tolănea pe versetul 9.
Şi Năluf citi. Şi citi în continuare. Când se termina pagina, câte un licurici cobora să îi întoarcă fila. Citea şi nu putea să plece de lângă carte. Versurile vorbeau despre ceva etern, măreţ, gingaş, spuneau despre împlinire şi pace, bunătate şi compasiune, despre ce poate fi mai frumos între oameni...Năluf tocmai citea despre IUBIRE. Şi era pironit de încântare, de mulţumire şi satisfacţie. Mugurii lui de pe corp se topeau încet, iar licuricii abia mai pâlpăiau. El citea cu plăcere în continuare, se agăţa de câte o propoziţie şi o săruta de bucurie sau se îmbrăţisa cu fiecare pagină. Şi nu se mai sătura de citit...

Povestea nu s-a încheiat nici astăzi. Într-un ungher bine cunoscut, stă rezemată o carte. Dacă o deschizi, nu o poţi închide. Fiecare literă se înlănţuie cu alta şi se grupează în cuvinte cu tâlc. Le citeşti, iei aminte şi pleci împlinit de atâta învăţătură. Dar dacă eşti o fire curioasă, mai poţi observa la mijlocul paginilor, o filă de porţelan încrustaţă cu licurici, pe care se repetă aceleaşi versuri. O citeşti, iei aminte şi pleci încântat de povestea fericită a unui semn fantomatic de carte...

Silvana Zagreanu
11 mai 2009

Ghicitori VI

2009-05-19T00:32:00.000-07:00

Vă invit la ghicitori...încercaţi, fiţi visători!

21. O podoabă modulată,
Bob cu bob, frunza palmată,
Printre ondulaţi cârcei,
Are în aroma ei,
Degustarea unei veri
În răcoarea unei seri.

20. Şi te pune la mişcare,
Mâna sus, genunchiul tare,
Cap rotit, spatele drept,
Sângele fierbe în piept
Sau îţi dă şi câte-o minge
Să o baţi cu mâini, atinge
Cu piciorul dacă poţi,
Fotbalist de te socoţi,
Sau te chinuie în apă,
Muşchii tăi de îi contractă.
Se dezlănţuie între ani,
Are cinci culori curbate mari,
Când planeta vrea să vadă
Un record la olimpiadă.

19. Tu, lăduţă preaumblată,
Te închizi şi stai în poartă,
Ai şi lacăt peste umăr
Când stăpânul tău e tânăr
Şi te strânge des de mână,
În călătorii de lună,
Îţi mai pune şi bilet,
Scris de mână, cu antet,
Când te pierzi şi stai retrasă
Să nu uiţi drumul acasă!

Crochiuri

2009-05-10T10:03:00.000-07:00

Trăim într-o lume în care anii sunt secunde şi experienţele se perindă ca celulele în sânge...Clipele sunt instantanee impulsive după care rămân doar dezamăgirile inevitabile ale comunicării. Oamenii se prefac, continuă şi în final sunt tot nemulţumiţi. Grija, mândria, indiferenţa ne transformă în duşmani ai frumosului, uitând splendoarea originii. Un trup gol se macină precum înghiţitura unui fruct, zgândăre gâtlejul şi se transformă în comun. Dar desenul unui trup gol? El se zbate în armături modulate de linie, respiră în faţa artistului şi capată fond...dar privitorul, curios de elementele recognoscibile, îl va inchide în debaraua indiferenţei, deoarece prea se aseamană cu el...

Ghicitori V

2009-04-02T13:51:00.000-07:00

Am pregătit un nou set de ghicitori pentru curioşi, enigmele făcând parte din viaţa mea...lucruri, obiecte, fenomene...ce se strecoară şi în demersurile mele artistice.

18. Azi am întâlnit pe stradă
Ochişori fără pomadă,
Nas drăguţ, plin de mustăţi,
Colorat în alte dăţi.
Cu lăbuţa ei cărnoasă,
Blana de înaltă rasă,
Se-ngrijea frumos să treacă
Peste zebra colorată
Cei patru pitici de seamă
Miau!Miau!Miau! strigau de teamă.

17. E desertul favorit
Anotimpului albit.
Se serveşte în steluţe
Ce dispar în cămăruţe,
Se răstoarnă peste lume,
Umple satele de dune
Albe şi strălucitoare,
Pârtii la patinatoare.

16. Cerceluşi la degeţele
Leagă două sufleţele.

15. Set de trei globuri înalte
Mă vesteşti să stau de-o parte
La semnalul sângeriu.
Când se face auriu,
Dă curajul peste mine,
În curînd zebra reţine
Praful tălpilor grăbite,
Globu-i verde în orbite.

Experiment

2009-03-30T12:47:00.000-07:00

La iniţiativa prietenei mele Maria, am încercat o banda desenată cu tema: Experiment. Întregul proces de concepţie şi creaţie s-a dovedit el însuşi un experiment, deoarece stîngacia desenului, a textului şi a compoziţiei este evidentă.

Graphic-Design

2009-03-27T15:35:00.000-07:00

Un experiment de graphic-design, un tipar de invitaţie de nuntă, foarte specială pentru autoare...

Ilustratie în tuş

2009-03-09T04:42:00.000-07:00

O ilustraţie inspirată din fragmentele unui articol semnat Ion Radu Zăgreanu: ,,O tăcere grea, o oboseală hibernală, mai stăruiau în merii, perii, prunii şi cireşii care mă salutau trecându-mă în catalogul acelei zile cu peniţa muiată în cerneala ploii căzânde din ramurile lor. Tăcerea pomilor era doar una exterioară. Acolo, în micile afunduri ale mugurilor abia perceptibili, încep revoluţiile vegetale ale înverzirii şi ale înfloriri.....Lângă piciorul unui fir de iarbă, glasul iernii îşi răsturna clepsidra lichidă în cupa unui ghiocel".

Ghicitori IV

2009-02-27T02:01:00.000-08:00

De data aceasta am plămădit nişte ghicitori mai puţin inspirate, dar care se vor accesibile copilului-copil,

copilului-frate,

copilului-soră,

copilului-mamă,

copilului-tată,

copilului-bunică,

copilului-bunic,

copilulul-străbunică..........

copilului-nenăscut,

copilului-dorit,

copilului-univers...

14. Ciob de-argint aprins
Câte chipuri ai surprins?
Eşti fântână de ecouri,
Frumuseţi-i accesoriu,
Neted, crud, clarvăzător,
Specul pentru adevăr.

13. Cutiuţe-n fier legate,
Cu magneţi articulate,
Gălăgioase la plecări,
La sosiri răsuflă-n gări.

12. Îţi topeşte gândurile,
Luminează rândurile,
Picură fir de viaţă
Creaturilor de ceaţă.
E un ochi dumnezeiesc
În oceanul pământesc,
Purpură caldă şi vie,
O fierbinte păpădie!

11. Prelungire plasticată
Cu butoane amprentată,
Schimbă fest negrul banal
În imagini pe canal,
E o prismă ascultătoare,
Piesă la televizoare.

10. Toc, boc, cat,
Zbiară cuiul când îl bat.
Toc, boc, nid,
Un pilon străpunge-un zid.
Trosc, au , aoleu,
Vai de degeţelul meu!
Ce unealtă urăsc eu,
Bot fierat cu nasul greu?

Poze de la expoziţie

2009-02-24T08:59:00.000-08:00

Şi uite aşa am petrecut in Quo Vadis în cinstea expoziţiei noastre! Nu uitaţi că mai puteţi trece pe acolo toată luna martie, poate vreţi să cumpăraţi un tablou de calitate!

Expoziţie în Quo Vadis!!!

2009-02-19T02:14:00.000-08:00

Începând de săptămâna aceasta cafeneaua-ceainăria-cofetăria Quo Vadis din Cluj, găzduieşte o mică expoziţie de gravură a unor eminente absolvente de arte plastice, printre care se numără Dana Matei, Ludmila Ciorici, Maria şi Ileana Surducan, Iulia Rob şi subsemnata...Gravură înseamnă tehnici complexe de a desena, exceptând cărbunele, peniţa sau creionul, mai degrabă desenul pe piatră, metal sau linoleu...Suporterii, fanii, prietenii şi miile de admiratori sunt invitaţi să treacă pe acolo, mai ales marţi 24 februarie pe la orele 15, când minunatele artiste vor prelungi o cafea în sala exponatelor...

În caz că nu ştiţi şi fierbeţi de nerăbdare asta e adresa: Str. Mihai Eminescu Nr. 13/Orar:Marţi-Sâmbăta 10-22 Duminica 14-22

Ilustraţii

2009-02-10T03:53:00.000-08:00

Am început să lucrez la nişte ilustraţii care mă vor inspira să le construiesc povestea. E vorba despre o fantomă care îşi părăseşte casa bântuită pentru a descoperi dragostea...drumul ei se va opri în cuibarul unor versuri de amor, care o vor pironi astfel încât să asculte pentru veşnicie aceleaşi stihuri de dulceaţă şi amar...

Expozitie mail-art

2009-01-26T11:22:00.000-08:00

În decembrie 2008 am trimis o lucrare la o expoziţie internaţională de mail-art din Grecia, a cărei tema era strict legata de eliminarea violenţei asupra femeilor. Am realizat o cărticica de buzunar în care portrete feminine miniaturale alcătuiesc o naraţiune simbolică legată de acest subiect delicat. Expoziţia a avut loc într-o biblioteca a oraşului Tesalonic. Ce mică e lumea!

Personaje

2009-01-25T09:20:00.000-08:00

Gopu şi Puţput sunt două personaje imaginare cărora le voi construi o bandă desenată, aşa... ca un începător entuziasmat. Detaliile vor apărea mai târziu, pe parcursul evoluţiei povestirii dintre cei doi.

Ghicitori III

2009-01-20T13:28:00.000-08:00

Draga mea prietenă, Maria, a fost prima curajoasă care a venit cu oferte la ghicitorile mele...bravo! Corectitudinea răspunsurilor ei o voi rezuma în ai dori toată faima din lume, gloria patriei şi un atelier de serigrafie personal...cine cunoaşte, ştie la ce comori visăm...
Am pregătit noi provocări, de data aceasta virusul poeziei se pare că îmi declanşează tuse în versuri. Motivaţia mea principală fiind JOCUL, voi strănuta în faţa negreşitelor critici...

9. Îi dau sâmbetele toate
Şi secundele uitate.
Îi aştern ore în dar,
Milostiv, să-mi dea hotar
Unde anii-s prizonieri
Tinerilor templieri,
Ce ascund în vechi palate,
Domnişoara Eternitate.
Şi mai vreau şi cheia lor,
La sărutul apelor,
Să deschid minutul vieţii,
Să-nchid evul bătrâneţii,
Să-i pictez coroana rece,
Sceptrul, în mileniul zece,
Să-i fiu slugă cu prinos,
Mă închin, regelui Cronos!

8. Semiluni adăugate,
Prinse-n arbori, măcinate,
Se preumblă-n ţări vestite,
Umplu ceştile prăjite,
Dau savoare dimineţii,
Când se pun la somn poeţii.
Devin boabe cu tărie,
Scump nectar de insomnie.

7.Timpul meu s-a costumat

Într-un material ciudat,

Aspru, dur, fibră corală,

În urzeală minerală,

Se pliează doar în praf

Monolitul când s-a spart.

Însă timpul îmbrăcat

În asemenea halat,

A bătut lumea întreagă,

Tinereţea s-o culeagă

Şi s-a întors furios la mine

Să se plângă de ruşine,

Că Istoria demult poartă

Materialul său în artă,

La sculpturile romane,

Piramide, catedrale.

I-am dat sfatul aşteptat:

Multe ploi la deşirat
Materialul demodat!

Design de tricouri

2009-01-16T11:57:00.000-08:00

În urma cu câteva zile am participat la un concurs online de T-shirt Design (design de tricouri). Tema concursului era Totul despre... Am trimis design-ul de mai sus, intitulându-l Totul despre Cina cea de taină? Bineînţeles că nu am câştigat...dar am constatat un lucru: datorită traducerii în engleză a titlului şi anume It's all about Last Supper?, foarte multă lume vorbitoare de English înţelege mai degrabă Ultima cină decât Cina cea de taină, ulterior dându-mi sfat să desenez o pisică ce urmează să mănânce un mousse...m-am amuzat de acest comentariu şi am realizat că interpretarea şi întregul simbol al Cinei celei de taină este foarte puţin cunoscut şi înţeles în rândul tinerilor, iar în acelaşi timp, nu este un subiect pretabil unui design de tricou. Totuşi, maniera în care eu l-am gândit dorea să sugereze că Cina cea de taină a fost în genere un proces de comunicare, care apoi a devenit o cale de comunicare... semnul interogativ de la sfârşit devine sinonim cu superficialitatea cu care noi ne aşezăm la cina lui Isus...

Ghicitori II

2009-01-09T09:57:00.000-08:00

O a doua insomnie neprevăzută mi-a crescut apetitul pentru plăsmuirea acestor cimilituri... Oare cine le va dezlega?

6. Libelulă colorată,
Bulb de plastic, încordată,
Soarele l-ai salutat
Şi ţii haine la uscat.

5. La dietă vegetală,
Eventual o muscă pală,
Tupilat sub frunze tace
Muşuroi fricos de ace.

4. Fir de plajă, înfierbântat,
Se lipeşte imediat.
Se casează la nerv mare
Sau îmbracă un ochi de soare.

Eminescu

2009-01-08T03:41:00.000-08:00

In urma unei teleportari in poezia lui Eminescu, m-am jucat cu posibilitatile infinite ale corpurilor de litere. M-am inspirat din poezia Numai poetul... si am impletit siluetele grafice ale versurilor in compozitii de litere usor personalizate. Acestea isi pierd din importanta informatiei si se transforma in imagini. Iata si textul care m-a calauzit:

Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el,
Se-ntrec în cântări.
(Mihai Eminescu)

Ghicitori

2009-01-07T11:18:00.000-08:00

Am sa incep acest blog cu niste ghicitori pe care o insomnie nemiloasa mi le-a daruit in asternut, asa, pe rasuflate. Va invit sa deslusiti misterul lor, cat mai aprig, mai serios, in pauzele solitare de pe messenger, in minutele de lancezeala intelectuala, cand timpul a uitat sa treaca de noi... Astept raspunsurile in comentariile ulterioare, iar la cele corecte voi premia castigatorul cu un gand bun si prietenos... Sa incepem:

3. Gura de fier
Pe obrazul lemnos,
Ronţăie cheia
Sau intri prin dos!

2. Melc, melc codobelc
Fãrã coarne boureşti,
Stai ascuns în baltã
Şi sãruţi o talpã
Şi bei vinul roşu cald
De sub pielea lui Bogdan
Şi mai tragi şi pe uscat
Doar cu sare te-am tratat.

1. Piele finã, toc zelos,
Toţi bãrbaţii-l vor mai gros.
Iar femeile-l adorã,
Seara, ziua, în orice orã,
Ba chiar şi în miez de noapte,
Dacã poate sã le poarte-n
Vicii, pofte, nestemate,
Vai de banca ta, bãrbate!